22 iun. 2011

Despre femeia creştină


Fiul lui Dumnezeu, Care a voit să Se nască dintr-o femeie, a redat onoarea femeii, căci El a fost purtat în braţele unei mame, a fost alăptat la pieptul unei mame, îngrijit şi alintat de cea mai curată mamă, Sfânta Fecioară Maria. De atunci, femeia este preţuită şi respectată.

Femeia creştină trebuie să propovăduiască învăţăturile Mântuitorului, ca şi femeile mironosiţe, în toate locurile unde se află. Dacă este necăsătorită, să-şi păzească cinstea până la cununia religioasă, să îndemne şi pe celelalte prietene de vârsta ei să facă asemenea, să nu se înşele şi să se amăgească pierzându-şi fecioria, căci va fi vai de casa ei!

Femeia căsătorită să devină mamă, căci aceasta este menirea femeii pe pământ: să nască toţi copiii pe care-i dă Dumnezeu, nu să-i avorteze, să-i omoare în diferite chipuri, căci acest păcat atrage mânia lui Dumnezeu asupra casei lor şi din această cauză ajung la despărţire, la divorţ.

Femeile să se roage cu capul acoperit, cu ruşine şi cu sfială, să vorbească cu respect în faţa bărbaţilor lor, nu să le poruncească. Femeia smerită nu trebuie să pună piciorul în capul bărbatului, dacă vrea să se mântuiască. Nu cu faţa mascată şi fel de fel de împletituri de păr!

Femeia creştină să se lupte în familie să păzească hotarele legii dumnezeieşti: posturile şi sărbătorile care trebuie păzite în curăţia trupească şi sufletească, căci, numai astfel făcând, vor avea copii buni, sănătoşi, cu mintea întreagă, care vor aduce bucurii părinţilor, Bisericii şi lumii întregi.

Să ia aminte femeile creştine că binele sau răul în lume pleacă mai întâi din casele lor, de la zămislire de prunci legiuită sau nelegiuită!

Femei creştine, treziţi-vă, spovediţi-vă şi spuneţi la duhovnic cu lacrimi în ochi câte avorturi aveţi, făcând canon pentru iertarea acestor păcate grele! Canonul nu constă în a cumpăra lumânări multe sau altceva de genul acesta, ci mai întâi de toate trebuie îndreptare, oprire de a mai face acest păcat, pocăinţă şi părere de rău până la moarte. Pocăinţă împreună cu faptele bune vor ajuta şi vor salva şi sufletele nevinovaţilor prunci.

Femeia creştina trebuie să fie ca un înger păzitor al casei; ea trebuie să-şi păzească bărbatul să nu cadă în păcate, să nu alunece în nicio parte rea,căci multe femei neiscusite şi-au stricat bărbaţi buni pentru unele mofturi pe care le-au făcut în faţa lor. Dacă femeia este îngerul casei, trebuie să aibă grijă mare de copii, să nu fie sminteală pentru ei, să nu se dezbrace în faţa lor, căci mare păcat fac acele mame care nu se ruşinează în faţa copiilor lor, mai ales acolo unde sunt băieţi şi fete şi mama nu-i separă din timp, fiindcă de la neruşinare vin mai pe urmă cele mai grele şi mai amare păcate, care nu se pot spăla aşa de uşor şi nu se pot înfrâna.

Femeia creştină trebuie să se deosebească de celelalte femei necredincioase. Ea trebuie să fie pildă în toate locurile unde ar merge, mai ales în Sfânta Biserică.

Femeia creştină să fie, ca şi mironosiţele, în ascultare de ucenicii Domnului ca să le înveţe şi pe cele neştiutoare credinţa, aşa cum ne-au lăsat-o nouă Domnul Hristos şi Sfinţii Apostoli, fiindcă în lume s-au ivit o mulţime de credinţe rătăcite care fac ravagii între credincioşi.

Alergaţi, mărturisiţi, îndemnaţi şi chemaţi la casa Domnului, căci numai în Biserică mai este lumină! Lumea vă va scoate fel de fel de vorbe, vă va zice ipocrite, habotnice, mironosiţe, mistice, va râde ironic cum o învaţă demonul, dar sus privirea, sunteţi ucenice ale lui Iisus!

Toţi păgânii admirau virtuţile femeilor şi ale mamelor creştine şi ziceau: "Vai, minunate femei se găsesc la creştini!"


(fragmente din Predică la Duminica a 3-a după Paşti - A sfintelor femei mironosiţe)

(din cartea "Lumină pentru candela din suflet. 1225 de capete cu învăţături de credinţă seletate din "Pâine şi apă pentru suflet" - predici rostite la amvon ", de Ierodiacon Visarion Iugulescu)




6 iun. 2011

Clipa...



Doar clipa durează,
nimic altceva,
Iar raiul
E clipă după clipă,
fără pauze sau virgule
şi fără punct
Clipa nu e primăvara,
nici toamna şi nici un alt anotimp,
e doar o zi la mijloc
fără răsărit şi apus.
Clipa e războinic nemuritor
şi erou fără nume
Clipa nu-i alb sau negru
Dar poate fi verde crud
şi, din când în când,
roşu aprins
sau o altă culoare.
Clipa poate fi caldă
ca pruncul din braţele tale
sau rece, ca părintele pierdut,
dar mai presus de toate
Clipa eşti Tu,
Omul din apă şi Duh,
Smerenia dintre două orgolii,
Zâmbetul dintre două-ncruntări,
Lacrima dintre două iertări,
Adevărul dintre două dreptăţi.
Clipa-i iubire, trăită în doi,
Iar în singurătate
e dorinţa iubirii.
Ce e dragostea noastră?
Clipă lângă clipă,
Cu virgule şi pauze uneori,
Dar sper eu
Fără punct

Pr. Marius Demeter

din Apostolat în Țara Făgărașului nr. 52 - mai 2011

2 iun. 2011

Hristos S-a înălţat!


"Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer”.

"Ce despărţire de pământ măreaţă şi emoţionantă! De pe Muntele Măslinilor, de sub care fusese adus iarăşi la viaţa aceasta vremelnică, Domnul cel Înviat S-a înălţat spre înălţimile nesfârşite ale vieţii veşnice. El nu S-a înălţat la stele, ci deasupra lor; El nu S-a înălţat la îngeri, ci deasupra lor; nu la puterile cereşti, ci deasupra lor; deasupra tuturor cetelor nemuritoare, cereşti, deasupra tuturor sălaşurilor cereşti ale îngerilor şi ale celor drepţi; sus, mult mai sus de ochii heruvimilor, chiar către tronul Tatălui ceresc, către altarul tainic al Sfintei şi de Viaţă Dătătoarei Treimi.

El ne-a înviat pe noi pentru două pricini: mai întâi, pentru că El a înviat ca om în trup, aşa cum suntem noi; şi în al doilea rând, pentru că El nu a înviat pentru El ci pentru noi, ca să ne deschidă calea spre pacea cu Dumnezeu. Înălţându-Se în trupul Său cel înviat, pe care oamenii l-au ucis şi l-au îngropat în mormânt, El a binecuvântat cu mâinile care purtau rănile cuielor. O Doamne prea binecuvântate, cât de mare este mila Ta! Istoria venirii Tale în lume a început cu binecuvântare, şi se sfârşeşte cu binecuvântare. Vestind venirea Ta în lume, Arhanghelul Gavriil a intrat la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cu cuvintele: “Bucură-ta, ceea ce eşti plină de har … Binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1:28).

Şi acum, când Tu Îţi iei rămas bun de la cei care Te-au primit pe Tine, Tu Îţi întinzi mâinile binecuvântându-i îmbelşugat. O, Preabinecuvântatule între oameni! O Izvorule haric de binecuvântări! Binecuvântează-ne şi pe noi, aşa cum i-ai binecuvântat pe Apostolii Tăi!"
(Sfantului Nicolae Velimirovici)