Grija pentru mântuirea sufletului este o grijă a omului pentru destinul său etern şi este opusă grijii lumeşti. Dar această grijă nu mai vine din împătimirea de plăcerile lumii şi nici din frica de durerile ei. Dimpotrivă grija pentru mântuirea sufletului răsare acolo unde se leapădă „toată grija cea lumească", fiindcă ea înseamnă grija de a plăcea lui Dumnezeu şi nu de a plăcea lumii pentru a fi părtaşi la plăcerile ei şi a ne scuti de durerile ei.
Grija pentru mântuire creşte din răspunderea pe care o are creştinul pentru sufletul său fiind totodată o lansare continuă a omului spre izvorul vieţii sale eterne. Grija pentru mântuirea sufletului cuprinde şi ea o frică pentru sfârşitul trupesc al omului, dar ea este singura care poate să-l scape de moartea cea veşnică. Însă în grija pentru mântuire „nu mai intră împătimirea de lume, ca absolută şi totală apartenenţă a omului de lume". În acest fel creştinul continuă să fie în lume dar în acelaşi timp să fie mai presus de lume. El face parte din lume datorită fiinţei sale trupeşti, dar pe de altă parte este şi tinde mai presus de lume, datorită grijii pe care o are pentru sufletul său.
În acest fel creştinul se află acum în lume ca fiinţă liberă şi spirituală, deci diferit de cum trăiesc în lume dobitoacele. Pe de o parte, dispune lumea de el iar pe de altă parte într-o mai mare măsură, dispune el de lume.
Creştinul trebuie să scape de grija lumească, pentru a se face disponibil lui Dumnezeu. Cu cât se va putea îngriji creştinul mai puţin de lume (strictul necesar) cu atât mai mult se va putea îngriji de mântuirea sa. Sfântul Prooroc Iezechiel spune:
„Dulce e somnul robului, fie, că acesta mănâncă puţin, fie că mănâncă mult; Dar saţiul celui sătul de bogăţie nu-l lasă să doarmă.
Există o boală pe care eu am văzut-o sub soare: bogatul care-şi păzeşte bogăţia spre răul său" (lezechiel 5. 11-12).
Când creştinul scapă cu ajutorul harului dumnezeiesc de grija lumească, scapă de împătimire şi dobândeşte neîmpătimirea, deci „libertatea de patimi şi de lume".
Asceza creştină urmăreşte eliberarea de grija lumească, de împătimirea faţă de lume. Astfel prin eliberarea de grija lumească şi prin împlinirea voii lui Dumnezeu se realizează fiinţa noastră duhovnicească.
„ ...Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în armura luminii. Aşa ca-n plină zi, să umblăm cuviincios, nu în ospeţe şi-n beţii, nu în desfrănări şi-n fapte de ruşine, nu în ceartă şi-n invidie; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos, iar grija pentru trup să nu o faceţi spre pofte" (Romani 13. 12-14).
Mai întâi de toate trebuie să căutăm împărăţia Cerurilor (Matei 6.33; Luca 12. 13) şi toate cele necesare pentru mântuire ni se vor adăuga nouă. Pentru că dacă uităm acest lucru vom pierde timpul mântuirii. Dacă nu vom avea grijă să chivernisim bine timpul din această viaţă, ne vom chinui, ne vom obosi şi ne vom osândi în zadar.
Să nu vă prindă neliniştea şi mânia de a spune: Acum trebuie să facem asta, după aceea cealaltă, fiindcă în starea asta ne va afla Armaghedonul (Apocalipsa 16.16). Pentru că neliniştea de a face multe este un lucru diavolesc.
Fecioarele cele înţelepte nu au avut numai bunătăţi, ci aveau şi grija cea bună - ele aveau trezvie - nu erau nepăsătoare sufleteşte. În schimb fecioarele nebune erau nepăsătoare pentru că nu aveau lucrarea lăuntrică, trezvie. De aceea Domnul nostru lisus Hristos a spus.- „Privegheaţi" (Matei 25. 13).
Dacă o fecioară este nebună din naştere, binecuvântarea lui Dumnezeu este cu ea şi va moşteni viaţa cea veşnică. Însă o fecioară care este sănătoasă la minte, dar trăieşte nebuneşte - nu are lucrare lăuntrică - va fi fără răspuns în ziua înfricoşatei Judecăţi.
În acelaşi mod se tâlcuieşte şi Pilda spusă de Domnul nostru lisus Hristos despre Marta şi Maria. La început Maria o ajuta pe Marta, dar când a văzut că nu mai termina treburile cu pregătirile, a venit la Domnul Iisus ca să nu piardă timpul preţios de a sta lângă Hristos. Să luăm aminte şi să alegem partea cea bună a Mariei. (Luca 10. 38-42)
„Câte griji nu pricinuieşte fiecăruia, câteodată, gândul la necunoscutele viitorului! Scăparea de toate aceste griji nu este decât una singură: Nădăjduirea în Domnul; iar însufleţirea şi întărirea şi le culege sufletul din cugetarea cu înţelegere la ceea ce s-a mai întâmplat şi înainte cu noi şi cu alţii. Nu se va mai găsi nici măcar un singur om care să nu fi avut parte în viaţa sa de izbăviri neaşteptate din necaz sau de întorsături neaşteptate spre mai bine ale vieţii sale. Atunci când te frământă gânduri rele cu privire la viitor, întăreşte-ţi sufletul cu pomenirea acestor întâmplări. Şi în ziua de azi, ca şi în vremurile de altă dată, Dumnezeu toate le rânduieşte spre binele nostru. Reazămă-te pe El şi încă dinainte de a te izbăvi din nevoi, îţi va trimite liniştea sufletească, ce te va face să nici nu bagi în seamă necazul. "Pe cel ce nădejduieşte în Domnul, mila îl va înconjura". Dovezi ale acestui lucru le afli în Sfintele Scripturi, în Vieţile Sfinţilor, în viaţa ta şi în vieţile cunoscuţilor tăi. Cercetează-le şi vei vedea ca într-o oglindă că: "aproape este Domnul tuturor celor care îl caută pe Dânsul", iar frica pentru soarta ta nu-ţi va tulbura sufletul".
Dumnezeu prin gura Sfântului Prooroc Isaia ne spune: ,, Nu-ţi fie teamă, că Eu cu tine sunt; nu te rătăci, că Eu sunt Dumnezeu tău cel ce te-am întărit şi te-am ajutat şi cu dreptatea dreptei Mele te-am întemeiat" (Isaia 14. 10; Deuteronom 31.8; Psalm 120. 5-6).
(din cartea "Duhul Lumesc, Duh Antihristic" - Părintele Hristofor, Editura Panaghia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu