"Eu aşă le spun la cei care vin la mine: uăi, smerenia vameşului, răbdarea lui Iov, blândeţea lui David, că David o fost blând, dragostea care niciodată nu cade, tăcerea, nemânierea. Să nu judeci pe nime, judecă numai lucrurile tăle, da pe celelalte nu le judeca, lasă-le lui Hristos, El să-l judece, că El Îi dat de la Tatăl să facă judecată pe pământ, El s-o facă. Da noi suntem păcătoşi. Cum să fii tu cu păcate şi să judeci pe fratele tău? Uită-te întâi la bârna ta şi pe urmă judecă pe fratele tău! Judecă pe-a tăle întâi şi nu trebuie să judeci tu păcate străine. Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac, dă-le înţelepciune, Doamne, iartă-i Doamne, că eu mai rău fac decât dânşii. Să nu te gândeşti că tu faci mai bun decât acealălalt, să zici că el e păcătos, dar tu eşti mai bun. Nu. Doamne, eu mai rău fac decât dânsul. Iartă, Doamne, şi ajută să pun început să nu le mai fac. Şi iaca cum. Să nu gândeşti că ai făcut ceava bun pe pământ, nică n-am făcut bun, Doamne, degeaba mai trăiesc pe pământ. Dă-mi, Doamne, ajutor să pun şi eu vreun început să nu le mai fac. Ce să faci? Trebuie să te faci că eşti neputincios şi păcătos, aştepţi moartea să vie. Întotdeauna să te socoteşti că n-ai făcut nică, că eşti nică, n-ai împlinit nică. Aşa că, să ne rugăm lui Dumnezeu, şi El ştie ce ne trebuieşte".
(din cartea "Părintele Selafiil de la Noul Neamţ. Dragostea care nu cade niciodată.
Interviuri şi relatări de ierodiacon Savatie Baştovoi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu