"Ce dar de multumită îti voi aduce ţie, pentru darurile tale, de care m-am învrednicit, şi pentru bunătatea ta cea nemăsurată? Pentru aceea slăvesc, cânt si măresc milostivirea ta cea negrăită, către mine."
"Nu ascund adâncul milei tale, nici izvorul minunilor celor nenumărate si nici fântâna cea pururea curgătoare, cu adevărat, a milostivirii tale, celei către mine, Stăpână. Ci, tuturor le mărturisesc si le strig, le propovăduiesc si le vestesc".
"Adevărată Născătoare de Dumnezeu te mărturisesc, Stăpână, pe tine, Ceea ce ai pierdut stăpânirea morţii; căci ca Ceea ce din fire eşti vie, din legăturile iadului către viată m-ai scos pe mine, cel ce am căzut pe pământ."
"Către cine altcineva voi scăpa, curată? Unde voi alerga de aici şi mă voi mântui? Unde mă voi duce? Şi pe cine voi afla scăpare? Pe cine grabnică folositoare? Pe cine în necazuri ajutătoare? Spre tine însuţi nădăjduiesc, întru tine singură mă laud şi spre tine îndrăzning, alerg."
"În cântări de multumită slăvesc si cinstesc nemăsurata milă şi puterea ta cea multă tuturor o mărturisesc si facerile tale de bine, pe care le-ai revărsat asupra mea, le propovăduiesc, le măresc si cu sufletul si cu inima si cu gândul şi cu limba, totdeauna".
(din Cinstitul Paraclis al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Psaltire)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu