Tăcerea Ziditoare
Iti multumesc, Parinte Sfinte, pentru ca intr-o zi fericita a existentei mele, mi-ai descoperit frumusetea si puterea tacerii care il apropie pe om de Tine, in smerita ruga de multumire. Mi s-a intamplat sa inteleg in acea zi profunzimea cuvintelor pe care le auzisem candva: "Tacerea e de aur, vorbirea despre Dumnezeu e argint, restul e desertaciune". "De ce vorbirea despre Dumnezeu e doar argint, nu e aur?", ma intrebasem pana atunci, pana in ziua cand mi-a iesit in drum o bisericuta de lemn smerita, dar purtandu-si cu demnitate frumusetea ei simpla. Un rai al linistii. In fata intrarii, intre doi brazi falnici, strajuia clopotul, un memento al altor timpuri, mai apropiate de Dumnezeu, un vestitor al pacii pe care o inchidea in sine trupul bisericii. Am deschis usa grea si am patruns inauntru, dornica sa ma odihnesc, prin rugaciune, de zgomotul si povara vietii mele. M-a intampinat o pace de inceput de lume. Ochi blanzi de sfinti revarsau din icoane mangaiere; icoane vechi, pictate pe lemn, nu de mana, ci de dragostea si credinta iconarilor. Raze de lumina, strecurate sfielnic prin ochiurile mici ale ferestrelor strajuite de cruci de lemn, impodobeau linistea bisericii. Privirea vie din icoane ma chema fara cuvinte si m-am apropiat, incet, de altar. In fata lui, genunchii mi s-au plecat a rugaciune si am incercat sa vorbesc cu Tine, marite Doamne, dar cuvintele se topeau intr-o tacere nepamanteana, in insasi prezenta Ta. Erai acolo, asteptandu-ma sa-ti incredintez sufletul, locul cel mai curat al fapturii mele. Grijile si dorintele erau departe, in timpul grabit din afara bisericii, iar fiinta mea respira in ritmul unui singur cuvant: Multumesc, al carui ecou revarsa in sufletul meu lacrimile recunostintei, pentru tot ce-mi daruiesti. Linistea bisericii m-a invesmantat in clipe de vesnicie si am descoperit tacerea devenita rugaciune, tacerea ziditoare de suflet, tacerea care mi-a golit fiinta de desertaciune si a umplut-o de lumina Ta sfanta. Si in tacere am fost mai aproape de Tine si ti-am simtit dragostea care-mi vegheaza viata. Si am mai murmurat doar atat: "Multumesc!". Un cuvant cat o intreaga viata de impliniri primite in dar de la Tine. Port de atunci in suflet icoana acelor clipe, pentru care iti multumesc, tacand din nou inaintea Ta, Doamne. Tac, cu prenumele meu de sarbatoare, pe care imi place sa-l talcuiesc - "dor de Dumnezeu", dor de Tine.
Camelia Teodora Rus, Cluj-Napoca
Marele Raspuns
Împarate Ceresc,
Vreau sa-ti dau mai intai o veste buna de pe pamant: e plin vazduhul de fâlfâitul aripilor de înger. Uneori, daca intinzi mana, poti simti atingerea lor usoara ca o mangaiere. Iar lumina blanda, care invaluie lumea, nu poate fi decat o particica din lumina Ceasului de Taina care se apropie. E v
remea minunilor. Orice se poate intampla! Chiar si o scrisoare adresata Ţie...Sunt atatea de spus, Doamne! Mai intai, iarta-ma pentru toti anii in car
e am trait fara Tine, intr-o vreme cand era interzisa pana si o simpla cruciulita la gat. Ceea ce mi se spunea acasa era demolat sistematic la scoala. Ni se inocula fortat un sistem de gandire materialist, care facea din om stapanul absolut. Al naturii si al lui insusi. Si am sfarsit prin a fi un produs al acelei epoci. O generatie intreaga, aruncata in lume fara nici un suport spiritual, plina de orgolii nemasurate si in cautare de adevaruri absolute, care acumula erori in loc de adevaruri si respingea adevaruri ca fiind erori. Au urmat, Doamne, suisuri si coborasuri, bucurii si suferinte, pe un drum care, fara sa stiu, ducea catre Tine. Uneori, viata are darul de a te lua in mainile ei si de a te scutura bine, de parca ar vrea sa te trezeasca. Nu mai stiu cand a venit momentul acela, clipa in care am inceput sa deschid ochii. Mai intai a fost, probabil, acel sentiment al existentei lui Dumnezeu, pe care orice om il are in el insusi. Apoi, acea prezenta invizibila si ocrotitoare, care m-a insotit mereu, mana pe care mi-ai intins-o, Doamne, ori de cate ori m-am impiedicat, umarul pe care m-am sprijinit atunci cand n-am mai putut merge. Fusesem obisnuita sa analizez totul, sa caut explicatii rationale, sa-mi folosesc logica si inteligenta, dar am sfarsit prin a recunoaste existenta unei inteligente supreme, superioara tuturor inteligentelor. Te-am gasit pe Tine si, in acelasi timp, m-am regasit pe mine. Ai fost, Doamne, raspunsul la toate intrebarile fara raspuns!Doamne, am spus de atatea ori: "Da-mi!" si atat de rar "multumesc!". Iti multumesc acum pentru toate bucuriile si implinirile vietii mele, dar inca si mai mult, pentru toate lacrimile si suferintele, pentru ca mai ales acestea m-au adus mai aproape de Tine. Si m-au ajutat sa inteleg. Iti scriu Doamne, iar afara vazduhul e plin de fâlfâitul aripilor de înger...
Anca Kun, Arad
Lumină şi Armonie
Doamne-Dumnezeule!
Mi Te-am imaginat inca din copilarie ca pe o fiinta incarcata de lumina si culoare, nestiind prea bine cum arati. In rugaciunea mea de dimineata si in cea de seara, inchideam ochii si, prin tot ceea ce rosteam in gand, incercam sa ma apropii de Tine, sa deslusesc Necunoscutul.
In cuvinte putine, uneori grabit, iti multumeam pentru ziua care tocmai incepuse sau tocmai se terminase... Acum am inteles ca "multumirea mea", ruga mea era spre cel care le-a creat pe toate si, in primul rand, ar fi trebuit sa-Ti multumesc pentru ca exist!
Ma apropii de Tine si acum, prin gand si fapta, si iti multumesc pentru armonia in care traiesc, pentru scanteia de divinitate pe care mi-o insufli zilnic. Respir aerul care Te inconjoara, pasesc pe pamantul pe care l-ai despartit de neant. Sunt inconjurat de fiinte asemenea mie si noi, toti, suntem creatia Ta. Sunt curat la trup si suflet, multumita faptului ca sunt sanatos. Ma "hranesc" spiritual cu tot ceea ce Tu imi oferi: familie, prieteni, casa, invatatura. Toti suntem copiii Tai, intru vesnicie!
Dan F. Cosmin-Vlad
Verdele Ierbii
Doamne,
Iti multumesc ca esti Iubire si ca mi Te-ai aratat in stransul la piept al mamei, in imbratisarile sotului, in miscarile copilului meu in pantec si in zambetul din ochisorii lui. Iti multumesc si pentru labuta intinsa cu care ma intampina catelul acasa, pentru mierea pe care mi-o dau albinele si pentru izvorul care imi potoleste setea.
Iti multumesc, Doamne, pentru ca esti lumina si pentru ca ochii mei Te-au putut gasi atat de aproape: in verdele tare al ierbii, cand inlantuie pe santuri banutii de papadie; in rosul aprins al macilor risipiti in lanul de grau, in cerul albastru si in irisul iubitului meu si in stralucirea stelelor de pe cer. Si iti multumesc pentru ca ne arati calea de urmat si ne alungi spaima de intuneric, facand sa rasara pentru noi curcubeul. L-am vazut de cateva ori. Odata a fost cand bunica mea a plecat pe lumea cealalta. Am stiut atunci ca ai inaltat punte spre cer pentru ea, ca neclintita ei credinta in Tine n-a fost zadarnica, fiindca sufletul i s-a transformat in fuioare de lumina.
Iti multumesc, Doamne, ca esti Sunet: tu esti Cuvantul - rostit, dar si cel ghicit din privire: cuvant de incurajare, de lauda, cuvant ce imi spune ca pentru cineva chiar exist. Tu esti muzica pe care danseaza fulgii de nea, cantecul pasarilor si susurul apei; esti fosnetul moale al padurii si adierea vantului.
De ce-ar trebui sa caut in alta parte dumnezeirea, cand in toate cate-mi stau la indemana, esti Tu?
Daniela Bancila
Îngerul de pe umăr
Bunule,
Ai ales pentru mine sa vad lumina Ta si a soarelui intr-un loc in care ai revarsat frumusete si armonie: Bucovina. Pot spune, asadar, ca am fost binecuvantata inca din prima zi pe pamant.
Iti multumesc pentru asta si pentru inca alte multe bucurii ale vietii mele. Cand am inceput sa inteleg ca traiesc, am vazut-o alaturi de mine pe bunica, cea care m-a crescut si m-a indrumat, impreuna cu mama, urmarindu-ma cu ochii ei verzi pe calea vietii. Nu voi uita niciodata povestile despre copilaria sa de fetita orfana, crescuta de matusi, asa cum nu voi uita nici amintirile bunicului din vremea prizonieratului in Rusia. Acum, gandurile spre ei se impletesc cu lacrimi de dor, pentru ca le zaresc chipul doar in vis. Te rog sa-i ierti, sa ai grija de sufletul lor si de al tatalui meu, care mi-a deschis usa spre lumea fermecata a cartilor.
In copilarie mergeam la biserica impreuna cu bunicul care era dascal, ascultam vrajita glasurile preotilor si corul barbatesc ce le raspundea in timpul slujbei. Atunci nu intelegeam cuvintele, ascultam doar muzica si eram foarte mandra cand mosul, imbracat in costum national, citea "Apostolul". Nimeni nu mai era ca mine...
La scoala, mi-ai daruit alte bucurii: invatatori si profesori cu har, colegi si prieteni de nadejde, prima dragoste. Nici atunci, dar nici acum, parca nu pasesc cu toata talpa pe pamant, exista un fel de plutire in viata mea, care vine numai de la Tine.
Mi-ai ocrotit pasii cu rabdare si intelegere si m-ai ajutat sa ma descurc intr-o casnicie care m-a pus la incercare inca de foarte tanara. Mi-ai daruit doi copii frumosi, dar pentru mine era din ce in ce mai greu, pentru ca ma departasem de tine: erau vremuri tulburi si noi ne speriam usor cand ni se spunea ca vom fi pedepsiti daca vom pasi in Casa Ta. Iti cer iertare acum pentru acele clipe de ratacire, din cauza carora imi pierdusem orice speranta in bine.
Nu peste mult timp, m-am reintors la biserica, am inceput sa pun lumanari si sa scriu acatiste. Am capatat putere si mai multa rabdare, fiind constienta ca rugaciunea mi-a fost ascultata si ca am primit raspuns.
De atunci, simt in fiecare secunda ca ingerul Tau este pe umarul meu si ma vegheaza. Cred ca ma iubesti, Doamne, pentru ca nu m-ai lasat niciodata singura. Te-as ruga tare mult sa-i ajuti pe copii si pe sotul meu sa se apropie mai mult de Tine, sa inteleaga puterea credintei. Nu cred ca as fi putut trai in alta parte a lumii, simt ca din pamantul acesta trebuia sa fiu plamadita, in tara aceasta ca o minune, de care sunt atat de mandra.
Se apropie sarbatorile si la noi este atat de frumos! Am mari sperante in viitorul nostru ca popor si de aceea cred, Bunule, ca ne vei invata cum sa ne pastram fiinta intreaga, cum sa avem grija de natura si de semenii nostri. Suntem ai Tai si Te simtim al Nostru. Pentru toate cate ni le-ai daruit, Doamne, iti multumesc si te rog sa ne fii alaturi, pana in ziua din urma!
Elena-Doina Popescu, Suceava
Între Răsărit Şi Apus
Primavara coloreaza in auriu acest inceput de aprilie. Privesc cu bucurie soarele tanar si-mi iau din stralucirea lui puterea de a trai. Dumnezeu mi-a trimis in dar aceasta zi pentru care-i sunt recunoscatoare. Iti multumesc, Dumnezeul meu, ca mi-ai permis sa ma mai intalnesc si-n acest an cu... primavara.
Ma iubesti, nu-i asa, Doamne? Si eu Te iubesc. Nu de mult, dar de tot. Cu toata fiinta mea, de la primul oftat, pana la ultima suflare. Tu, cel mai bun prieten al meu, imi calauzesti pasii pe cararile de pe "muntele vietii", luminandu-mi calea. Imi aprinzi in suflet lumina din candela, ori de cate ori se coboara peste mine intunericul deznadejdii. Cu credinta ma invalui, cu iubire ma ocrotesti, intru iertare ma mantuiesti.
Ori de cate ori am ratacit pe cararile vietii, pierzandu-ma dupa false straluciri, Tu m-ai trecut ca o punte peste prapastia din mine. Iti multumesc, Dumnezeul meu, pentru ca, iubindu-Te, beau lumina din izvorul de pe "muntele vietii", cu setea si bucuria cu care traiesc fiecare clipa daruita de Tine, ca si cum ar fi cea de pe urma. Iti multumesc pentru ca-mi ingadui sa traiesc intre rasarit si apus, rasarind chiar si atunci cand... apun. Iti multumesc chiar si atunci cand ma aprind in focuri ce ard la flacara (de multe ori) efemera a emotiilor. Iti multumesc pentru bunavointa de a ma ierta, ori de cate ori m-am indoit de Tine, de ajutorul si de prietenia Ta. Cu credinta si speranta voi trece luminand prin aceasta viata.
Rugaciuni
"Doamne, Sfinte Împarate,/ Care-n ceruri locuiesti/ Cu mila si indurare/ Peste toti, Tu sa privesti.../ Da sanatate mamei/ Sa ne poata ingriji/ Pe noi cei doi copii/ Si in veci a-Ţi multumi.
Doamne, eu sunt Stoica Nicolae-Razvan, am 7 ani, sunt in clasa intai, imi place la scoala, am numai F.B. Mai am un fratior, este la gradinita, suntem in grija mamei care are 23 de ani si este operata de doua ori. Traim trei persoane din alocatia de stat si cea de sustinere. Tata ne-a parasit. Cu mine nu a stat decat un an, mai mult m-a chinuit decat m-a ingrijit. Chiar la ultima plecare a vrut sa ne omoare pe toti cu coasa, de mi-a ramas marcat un ochi. Noi ne vom ruga la tine, Doamne, sa ne ajuti sa ne facem mari, sa avem si noi grija de mama, cum are si ea grija de noi. Eu am lipsa de calciu, mi-au cazut dintii ca la orice copil, dar si cei care-mi cresc mi se cariaza, chiar vineri, pe 25.11.2005, mi-a cazut unul. Dorinta mea este sa traim langa mama, ca aici ne este locul si sa avem un trai cat de cat mai bunicel. Nu ne pierdem increderea in Tine, Doamne. Si pentru ca pe 6 decembrie este Sfantul Ierarh Nicolae si este si ziua mea, iti trimit o rugaciune: La fel ca-n fiecare an,/ M-am pregatit cum se cuvine/ Cuminte sunt si am in carnet/ Doar calificative bune/ Prin camera am maturat/ Iar ghetele imi sunt curate/ Si-acuma astept nerabdator/ Gandind la daruri minunate,/De mult astept aceasta zi/ Iubite Nicolae Sfinte/ Si cred ca-mi vei aduce-n dar/ Tot ce-mi doresc eu, drag parinte/ Aud colegii ca au calculator,/ Eu as fi multumit si de-un Tv/ Sa vad si eu desene animate/ Ne-a dat cineva un aragaz/ Scapa gaze si ne este tare frica cu el/ Doamne, daca vrei sa ma crezi/ Nici fier de calcat camasa si pantalonul meu de elev nu avem./ Te rog, asculta-mi necazurile mele si indeplineste-mi ruga. Doamne, eu Te iubesc si mai jos ma iscalesc.
Stoica Nicolae-Razvan, clasa I, loc. Liesti, jud. Galati
Sursa: Formula AS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu