Şederea înaintea lui Dumnezeu

Părintele Tadei:

"Alături de paza liniștii inimii, deprindeți-vă și cu chipul în care ședeți înaintea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să ai neîncetat în minte faptul că Domnul ne privește. Pe El trebuie să-L avem în cuget când ne trezim, când ne culcăm, la muncă, la masă sau când ne plimbăm. Domnul este pretutindenea și în toate".

Din umbrarul sub care ne aflam, ni se înfățișa o priveliște minunată. Părintele T. ridică mâna în direcția câmpiei și a muntelui, zicând:

" Domnul este puterea care sprijină viața întregii făpturi, care pune rânduială în univers, care dă frumusețe făpturii zidite, se îngrijește de toate și petrece în inima omului. Împăratul Slavei petrece în făpturile Sale și în fiii Săi".

Omul va afla Împărăția lui Dumnezeu în sine. „Pogoară în inima ta și vei afla acolo scara pe care să urci la Împărăția lui Dumnezeu,” ne povățuiește Cuviosul Isaac Sirul. Sfânta Scriptură învață că Împărăția lui Dumnezeu „este dreptate și pace și bucurie întru Duhul Sfânt.” (Rom. 14:17) Pasul cel dintâi către părtășia cu Dumnezeu este deplina încredințare de sine în mâinile lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu va fi Cel ce lucrează, iar nu omul. Părtășia cu Dumnezeu înseamnă ca Dumnezeu să se sălășluiască în noi, El să lucreze în noi; cu El să se înveștmânteze sufletul nostru și El să ne călăuzească cugetul, voia și simțirile. Atunci, noi sântem, de bună voie, armă în mâinile Sale - El va mișca gândurile, dorințele, simțămintele, în cuvintele și lucrarea noastră.

Cum se păzește de mândrie omul care a ajuns la o treaptă duhovnicească înaltă?

Părintele Tadei: Dar acest lucru nu este ceva deosebit. Părtășia cu Dumnezeu este o stare firească a sufletului. Omul este făcut pentru o astfel de viață. Păcatul l-a îndepărtat pe om de această viață și de aceea el trebuie să o recâștige. În fapt, noi ne ostenim să ajungem la o stare firească, sănătoasă.

("Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa", Părintele Tadei)