20 dec. 2010

Sfântul Ioan de Kronstadt (20 decembrie)




"Nu cred ca vă puteţi închipui cât de mult am iubit Biserica: am iubit-o ca pe o mamă,
am iubit-o aşa cum ne iubim ţara în care ne-am născut şi cum Îl iubim pe Dumnezeu.
O iubeam cu o iubire care era însăşi viaţa şi sufletul nostru.
Biserica era mai mult decât un loc sfânt: era izvor de frumuseţe, de bucurii alese:
ne oferea tot ce aveam nevoie, nu duceam lipsă de nimic altceva. "

Prot. Serghie Bulgakov, Însemnări autobiografice

Aceasta este o mărturie referitoare la "copilăria unei personalităţi de excepţie (...) - cunoscutul profesor de economie politică şi filosof, ulterior preot şi original teolog, protoiereul Serghie Bulgakov. Spusele sale ne vor ajuta să ne imaginăm atmosfera în care şi-a petrecut copilăria Ioan de Kronstadt. [...] Iată ce spune acelaşi autor despre cum decurgea viaţa în propria sa familie (cea a unui preot de provincie":

" Tipiconul era regulamentul nostru de familie, cu sărbătorile şi cu posturile, cu slujbele şi rugăciunile lui. De aceea, pentru noi era ceva ce venea de la sine, asemenea legilor naturii, ca zilele de post, şi mai cu seamă asprul regim al Postului Mare, să fie respectate cu străşnicie. Toate posturile şi toate sărbătorile pascale erau trăite de noi, fiecare în felul său, dar întotdeauna cu o deosebită solemnitate. Cât de bogată, de profundă şi de curată ne era copilăria, care făcea să ne pătrundă în suflet cerul cu razele sale de aur! Iar această viaţă, care îşi urma cursul după ceasul bisericii şi tipicului acesteia, se încadra perfect în viaţa naturii, ea însăşi participând la viaţa noastră, cu ritmurile ei. Era ceva asemenea unei ample, şi atotproteguitoare cupole cereşti, întinsă deasupra pământului, care avea să ne rămână în veci de veci în suflet".

"Nu încape îndoială că şi viaţa micului Vania Serghiev (Sfântul Ioan de Kronstadt) decurgea tot aşa, în umbra bisericii şi, într-o însemnată măsură, în sânul naturii. Toate acestea făceau ca el să fie un copil liniştit, meditativ, interiorizat, dar şi cu un puternic spirit de observaţie. În unele biografii ce i-au fost consacrate se spune că îi plăcea de mic copil să observe natura, în special plantele, la care face deseori trimiteri pline de gingăşie în scrierile sale:
"Fiecare firicel de iarbă, fiecare floare, parcă ne-ar spune în şoaptă: aici este Domnul!
Uitaţi-vă! Vedeţi cu câtă înţelepciune sunt alcătuite plantele
şi Îl veţi recunoaşte în ele pe Dumnezeu!"

(din cartea "Sfântul Ioan de Kronstadt. Viaţa, învăţătura, minunile",
Episcopul Alexandru (Semionov-Tian-Şanskii)

“Sfântul Ioan s-a născut în gubernia Arhanghelsk din Rusia, la 18 octombrie 1829, într-o foarte săracă familie preoţească. Cei mai mulţi dintre strămoşii săi, vreme de cel puţin 350 de ani, au fost preoţi sau cantori [dascali, cantareti] sau au slujit într-un fel sau altul Bisericii, astfel că Ioan a fost blagoslovit cu o creştere foarte evlavioasă. Tatăl său îl lua foarte des la slujbele bisericii, iar acasă vorbea adeseori cu el despre Hristos şi sfinţi. El însuşi spune: „Pe cât îmi pot aduce aminte, din cea mai fragedă pruncie, pe când aveam patru sau şase ani, părinţii mei mi-au sădit obişnuinţa rugăciunii, şi prin pilda lor m-au făcut să fiu un copil în armonie cu religia“.

În ultimii săi ani, vorbind uneia din fiicele sale duhovniceşti, Stareţa Taisia, Sfântul Ioan i-a spus: „Ştii ce anume a pus temelia întoarcerii mele către Dumnezeu şi ce anume, încă din copilărie mi-a încălzit inima cu dragostea de El? Sfintele Evanghelii. Tata avea Noul Testament în slavonă, iar mie îmi plăcea să citesc minunata carte când veneam acasă în vacanţele şcolar; stilul şi simplitatea povestirii o făcea accesibilă judecăţii mele copilăreşti. Am citit Evangheliile, m-am desfătat cu ele şi am aflat în ele o mângâiere de neînlocuit. Acest Nou Testament l-am avut cu mine şi la şcoală. Aş putea spune că Noul Testament mi-a fost prietenul copilăriei, dascăl, călăuzire şi mângâiere…

http://www.razbointrucuvant.ro


"Este necesar să ne rugăm cu evlavie, fiindcă noi singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea să învingem ispitele". (Sfântul Ioan de Kronstadt)


Bucura-te, Sfinte Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Niciun comentariu: