Regele David ştia cât preţuieşte un păstor pentru oile lui, căci el însuţi în tinereţe fusese păstor şi îşi aducea aminte de grija cu care veghea asupra fiecărei oi din turma sa, de luptele lui cu urşii sau cu leul, care venea cu viclenie să-i răpească oile, şi de puterea de care avea nevoie ca să le poată smulge din gura fiarelor.
Sufletul nostru tânăr îşi are şi el vrăjmaşii lui, leul lui, care răcnind, îi dă târcoale, ca să-l sfâşie şi să-l piardă. Şi care e pierdut dacă n-are alături de el pe Dumnezeu, care să-l apere şi care poate foarte uşor să zdrobească pe vrăjmaş.
Oaie nu ştie să se cârmuiască, şi singură nu este în stare să-şi găsească hrana de care are nevoie. Nu-i asta o icoană a sufletului omenesc, care cu toate însuşirile lui frumoase, n-ar putea să o scoată la capăt dacă s-ar lăsa în voia slabelor lui mijloace de conducere? El nu ştie de unde vine, nici unde merge: are nevoie să fie călăuzit pe malul apelor liniştite; spre păşunile cele bogate.
Dumnezeu vrea să te călăuzească şi pe tine, scumpul meu copil! Mergi dar cu încredere pe urmele Celui care zice: "Eu sunt Păstorul cel bun" (Ioan 10, 15).
"De va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac! (Ioan 8, 51)"
"Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu,
căutând pe cine să înghită". (I Petru 5, 8)
(Lumină lină, Pr. Dr. Marin C. Ionescu.
Bucureşti, 1938)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu